Desi nu am o varstă care sa imi permită să vorbesc despre  experiența mea, vreau totuși să spun cateva lucruri despre imaginație, harul de a crea si originea acesteia.

  Din punctul meu de vedere, imaginația este cea mai de preț comoară a unui om. Pe langă aspectele ei practice, contrar discuțiilor despre oamenii cu multa imaginative care ar fi zic unii, aerieni, mult prea visatori etc.  aici mă refer la capacitatea de a îmbina lucruri, situatii pentru obținerea unor beneficii, imaginația este cel mai bine definită prin  aspectul ei “supranatural”.
  Har au doar artiștii, indiferent  de modul de manifestare al spiritului lor creator: pictează tablouri, scriu versuri sau construiesc castele din nisip. Din punctul meu de vedere, imaginația este ca o altă lume, care iși deschide porțile doar celeor initiați, celor ce au permisiunea de la Dumnezeu. Deasemenea consider că El ne-a dat această bogație pentru a trece mai ușor peste cotidian și pentru a-i ajuta și pe cei mai săraci decat noi. Săraci nu sunt cei care nu au o situlati materială bună, ci cei care nu reusesc să creeze, cei care nu vad mai departe de lumea din jurul lor.
  Pentru unii realitatea este o închisoare din care reusesc să evadeze cu fiecare vis. Fiecare vis pus pe foaie creaza o lume. Artistul are maiestria de a crea lumi. Un artist care pastrează arta lui doar pentru el est incomplet. Pentru a fi creat un intreg, trebuie să existe capacitatea de a transmite, de a întipării în mintea celui ce are contact cu arta, un gand un sentiment, un vis.
  Toți oamenii sunt creativi într-o anumită masură. Mulți dintre ei se pierd, înecați de griji. Alții incearcă să se ascundă, alții sunt vulnerabili și scriu cu lacrimi in ochi. Artistul nu va fi nici o dată singur pe pamant .El are harul de la Dumnezeu și îl va purta peste tot in lume.

Iulia Popa / http://iuliafloriana.wordpress.com/