Scriu pentru copii blocați doar trupește, în orfelinate 

Cei care deșii n-au părinți lângă ei, dar sunt plini de dragoste,
Și sunt mulți, cei care au eliberare de păcate,
Iar când apar pruncii, se târăsc tiptil, ca un șarpe!
La nașterea copilului, miroase a flori de cireș,
Iar bunul Dumnezeu, nu-și lasă creația să dea greș,
Și nici nu o lasă să doarmă pe preș,
Îngrijindu-se de ei, ca fructele de măceș.
Nu vorbesc doar despre unul, că sunt cazuri multe,
Făcând parte dintre îngeri, cum sunt cei ai lumii nevăzute,
Trăind pe pământ, mergând pe calea sa,
Îndemnați de Hristos, să-și caute familia.
Luptă cu viața, ca pugiliștii în ring,
Prețuiește viața, și omul ce-l sprijină, ca pe un căștig.
Dorm în parcuri, pe o bancă rece, cum e stânca,
Și oamenilor le pasă mai mult, dacă-i conduce dreapta sau stânga!