Altarul Sufletului

     Arta literară , ca atare , reprezintă un proces aristocratic şi liber al gândirii , prin care orice scriitor , de orice factură işi exprima deschis trăirile , convingerile şi ideile personale . O artă a cuvântului , în care , fiecare cuvântător işi poate reflecta propriile compoziţii de gândire , purtand o amprentă şi o matriţă de apartenenţa şi particularitate a eului creator . "Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet . Un poet poate fi mai bun decât sine insuşi sau mai slab decât sine insuşi ." (Nichita Stănescu)
     Literatura modernă sa dezvoltat masiv în ultimii ani prin intermediu diverselor genuri literare , a diverselor curente ale vremii , însă a ajuns la desăvânşire numai prin intermediul poezie . Ea fiind considerată apogeul literaturii , punctul culminant al culturii literare şi piatra de temelia în consoldarea artei universale ; genul liric fiind remarcat prin compoziţie , muzicalitate ,  intenistate şi multe alte aspecte particulare . "Parerea mea este că poetul nu are o epocă a lui ; epoca işi are poeţii ei şi , in genere, epoca işi vede singură poeţii ." (Nichita Stănescu)
     "Poezia e însăşi viaţă" (Tudor Arghezi) , substanţa şi substratul vieţii . Poezia e înasăşi sufetul , suflarea de viaţă şi duhul sufletului . Doar prin simţire se trăieşte viaţa , fără a mai fi nevoie de cunoaştere şi conştienitzare sentimentelor . "E usor a scrie versuri / Când nimic nu ai de spus ." (Mihai Eminescu) Astfel , poezia cere eliberarea sinelui , transpunerea lui într-un univers mistic , punând accent şi dezvoltând fiecare structură a exsitenţei , fără a necesita filosofie sau ştiinţă , însa încorporandule untr-un tot unitar compoziţional . Repausul gândirii şi refugiul trăirii . Descatuserea materiei întru sipirit . Expunere efectivă a unui exponent creator către alţi exponenţi din clase diferite , în cadrul relaţiei de cooperare ,  subiectul principal transpune esenţa sa în esenţa celorlalţi . "Poetul este singura fiinţa care-şi poartă inima în afără de sine ." (Lucian Blaga) Realizandu-se astfel , un transfer efectiv de sentimente . O unitate a scriitorului cu cititorul realizată doar prin intermediul scrierii . Un schimb de personalitate , în care cititorul se identifică cu eul liric , regasindu-se pe sine .
     Dar , fără de har şi munca , poezia e doar un noiam de vorbe goale , fără de sens sau logică . Fiindcă , doar prin inspiraţie , prin primirea de har , omul poate definitiva munca sa , meştesugul său dept creaţie . "Slova de foc şi slova făurită ." (Tudor Arghezi) Poezia este impletirea realului cu idealul , cum zicea Bogdan Petriceicu Haşdeu , cooperarea omului cu Divinul . O rugăciune în taina , un psalm mult , o cântare fără de glas . O lucrare adresată omului şi Divinitaţii deopotrivă , facută de om şi Divinitate deopotrivă .
     Nimeni nu se poate considera pe sine poet , numai poezia este capabilă de asta . De aceea , nu toţi care scriu versuri sunt poeti . "Un poet valorează la fel cât cel mai bun poem al său ." (Fernando Pessoa) El rămâne un lucrator veşnic în munca poeziei sale . "Robul a scris-o , Domnul o citeşte ." (Tudor Arghezi) Mereu dornic de evoluţie şi aspirând la ceva mai înant . Aşa cum zicea Nichita Stanescu : "Nu există poeţi, ci numai poezie ."
     Fiindcă , poezia e un univers interior în care fiecare se poate definii , fie ca poet fie ca cititor . Ea fiind interiorul omului , launtrul frumosului , darul sufletului curat . Un ideal al nesfarsiirii , căci chiar de poetul moare , poezia rămâne nemuritoare . Ca o mărturie a vieţii fiecăruia .
     "Căci din prisosul inimii grăieşte gura ." (Matei 12 , 34)

(Prefaţă extrasă de pe volumul de poezii Calea Sufletului , semnat Altarul Sufletului)
http://www.filehost.ro/30484073/Calea_Sufletului_pdf/