Dacă te temi de ceea ce nu cunoşti, nu cunoşti puterea lui Dumnezeu

     Iubite frate, nu lăsa frica de cele ale lumii să puna stăpânire pe sufletul tău. Dumnezeu este credinţă. Dumnezeu este nădejde. Dumnezeu este dragoste. (I Ioan 4;16) Frica este tocmai lipsa acestor trei virtuţi. Cine cunoaşte acestea cunoaşte pe Dumnezeu, iar cine cunoaşte pe Dumnezeu nu cunoaşte frica. Dumnezeu nu este teamă, ci îndrăznire. Dumnezeu nu este luptă, ci biruinţă. Scris este: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16;33) Cine îndrăzneşte biruie.
     Nici o placere nu este mântuitoare, decât dorinţa sinceră de ai plăcea lui Dumnezeu. Toate încercările au ca scop final mântuirea. Nu te încrede întru puterile tale căci nici o putere nu ai, ci încredete în puterea lui Dumnezeu, Cel ce toate le poate şi toate le face. (Luca 18;27) Făra de care noi nu putem face nimic. (Ioan 15;5) Dumnezeu întăreşte pe cel slab şi ajută pe cel neputincios. Ale Lui sunt toate câte sunt, noi doar purtăm grijă de ele, dar nu le stăpânim. (Matei 21;33-43) Celui ce mult i se dă, mult i se cere. Cine e sluga cea bună şi credincioasă? Şi cine e sluga cea lenesă şi vicleană? (Matei 24;45-51) Căci cine-L are pe Dumnezeu, le are pe toate şi de niciunele nu are trebuinţă, iar cine nu-L are Dumnezeu chiar de le are pe toate, de niciunele nu are, căci tot are trebuinţă de altele şi mai măreţe. “Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmi 26;1-2) Pe Dumnezeu nu este cu putinţă a-L vedea, dar este cu putinţă a-L cunoaşte după faptele Sale. Minunate sunt căile Domnului, puţini sunt cei ce le află, căci puţini sunt cei ce le caută.
     Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (I Corinteni 6;12) Cunoaşteţi dar, ce nu puteţi cunoaşte. Dumnezeu este existenţa Însaşi; viaţa şi nemurirea. El creează şi tot El dă viaţă creaţiei. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalmi 103;25) Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.” (Psalmi 18;1) Dumnezeu nu este în lume, ci întreaga lumea se cruprinde în Dumnezeu. El a rânduit toate: precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6;10) Toate câte le-a facut, bine le-a facut pe toate şi le-a îndreptat spre bine. (Facere 1;31) Răul nu vine de la Dumnezeu, răul e doar absenţa binelui. El vine ca urmare a neascultări lui Dumnezeu, a păcatului strămoşesc. (Facere 2;16-17) Dar vine ca îndreptar spre bine, spre pocăinţă, spre desăvârşire. Nu omul a fost făcut pentru lume, ci lumea pentru om. Noi nu mai suntem ai nonstrii ci ai lui Dumnezeu. “Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.” (Romani 14;7-8)
     Acestea ştiind suflete al meu, nu deznădajdui şi nu te teme, caută doar să te îndreptezi. Şi Dumnezeu va căuta să te primească ca pe un fiu, nu ca pe o slugă. (Luca 15;11-32) “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.” (Matei 5;48 ) Ai cui fii sunteţi voi? (Ioan 8;33-47) Căutati să lucraţi mai vârtos cele ale cerului, căci voi sunteţi moştenitorii Împăraţiei; iar cele ale pamântului lăsaţi să le lucreze slugile pământului. Nu vă osteniţi pentru ce nu vă este a lua, căci osteneala aceasta va fi zadarnică, iar osânda va fi veşnică. Ci osteniţi-vă a fi vrednici şi a vă împărtăşi cu vrednicie de harul lui Dumnezeu. Nimic din lume nu dăinuie în lume. Cele rele se îngroapă în ţărână şi se risipesc ca praful, iar cele bune se înalţă la cer şi strălucesc ca stelele cerului.
     Talantii s-au împărţit după vrednicie, nici prea mult celui nechibzuit, nici prea puţin celui chibzuit, ci fiecăruia cât trebuie. (Matei 25;14-30) Noi decidem cum întrebuinţăm şi cum înmulţim aceşti talanţi. Răscumărarea  se află în mâinile celor ce vor să fie răscumpăraţi. Nu se poate ispăşire, fără osteneală. Numai truda şi pocăinţa pot ierta şi cele mai grele păcate. “Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.” (Matei 26;41)
     Îndrăzniţi şi nu vă temeţi! “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Matei 7;7-8) “Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?” (Matei 7;11) Să aşteptam raspunsul Domnului, pentru munca noastră cea bună.“Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune.” (Matei 25;21) Iar de nu, atunci să zicem: “Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” (Luca 17;10)
      Har şi pace!

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Sfinții închisorilor

Fericiti cei Prigoniti