Omul ca generalitate ontică , de la cel primordial şi pănă la cel modern , reprezintă principalul apogeu al lumii . Ca individualitate , fiecare om este limitat de un timp si un spatiu anume . Omul este cel mai mare de pe tot pământul , si totuşi , cel mai mic din Împărăţia cerurilor . Lumea materială , prezintă umanitatea ca principal exponent , însă raportat permament la Divinitate . Omul e facut dupa chipul şi asemânare lui Dumnezeu , putând ajuge la desavarsire întru Dumnezeu , doar cu vointa lui Dumnezeu . Omul poate fi considerat un reprezentant a lui Dumnezeu , un om cu si prin care lucreaza Dumnezeu , dar nicidecum egal cu Dumnezeu . "Omul este un infinit în virtualitate , omul este făcut pentru infinit , dar nu este infinit în sine . Devine infinit în legătura cu Dumnezeu ." (Părintele Dumitru Stăniloae)
     Dumnezeu în raport cu omul este Atotputernic , pe când omul în raport cu Dumnezeu este neputincios . "Autonomia spirituală a omului este iluzorie şi ea se mişcă perpetuu între Dumnezeu şi dracul . Fără credinţă şi Biserică , omul rămâne un simplu animal raţional şi muritor . Raţionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiţiile cosmice decât restul dobitoacelor . Când zici că omul e un animal raţional , atributul raţionalităţilor îl distinge de restul vietăţilor , nescotindu-l din perspectiva morţii absolute . Moartea devine relativă , ca o trecere , numai prin religie – ştiinţa, oricât de savantă, nescotind omul decât aparent din regnul animal. Nicio consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme , dacă apar şi dispar în mod absurd din natură ." (Petre Ţuţea) Omul este supus unei evolutii continue , având ca apogeu infinitatea . "Sensul vieţii constă în eternizarea persoanei ." (Părintele Dumitru Stăniloae) Desăvârşirea omului se produce dupa moartea existentei materiale , prin renaşterea în viaţa vesnică. "Lumea nu este doar un dar , ci şi o sarcină pentru om ." (Părintele Dumitru Stăniloae) Astfel această viaţă ne este mărturie pentru nemurire .
     Dumnezeu lucreaza în om . Dumnezeu lucreaza cu iubire . Omul este rodul iubirii lui Dumnezeu , şi ofera la randul său , raode din iubire . Însă pentru a putea constata o evolutie concreta , omul trebuie raporat la alţi oamenii , încercând o colaboreare avantajoasă de ambele părti . Noi putem sa creştem prin altii , deasemea şi altii pot creşte prin noi . Scopul nostru ca umanitate este de a ne sprijini unii pe altii , ca împreună să creştem . Colaborarea interumana este definitorie atât pentru personsoalitatea individuală cât şi pentru personalitatea de colectiv , si reprezinta un mod extraodrdinar de dezvoltare masiva a maselor , simplu si eficient . Omul pe om să ajute , şi fratele pe frate să apere . "Să te gândeşti nu la ce poate face omul pentru tine , ci la ce poţi face tu pentru el ." (Părintele Teofil Părăian)
     "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri , binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă , faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc , ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri , că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi . Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc , ce răsplată veţi avea ? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru ? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri , ce faceţi mai mult ? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru ? Fiţi , dar , voi desăvârşiţi , precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este ." (Matei 5 , 44 - 48)