Altarul Sufletului

     "Când nu poţi să te rogi, n-ai cum să te rogi ! Dar când nu esti dispus să te rogi , când te simţi cumva împiedicat , atunci să te sileşti să faci lucrul acesta . Nu poţi să te rogi mai bine altădată, daca întrelaşi rugăciunea astăzi. Nu te vei ruga mai bine mâine , dacă astăzi vei neglija rugăciunea . Şi atunci , te rogi cum poti ; chiar este un cuvânt care zice aşa : Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie." (Părintele Teofil Părăian) Rugăcinunea este înaltarea efectivă a omului catre Dumnezeu ; aspiraţia siritului uman spre comunicarea , conversarea şi comuniunea cu Divinitatea . "Poarta spre Dumnezeu este credinţa , iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea . Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu . Gândită creştin , rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă , iar nu coboară pe om ." (Petre Ţuţea) "Căci , oricine se înalţă pe sine se va smeri , iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." (Luca 14 , 11)
     "Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă." (Sfântul Ioan de Kronstadt) Omul angajat în rugăciune , înaite de a se întâlnii cu Dumnezeu , se înatâlneşte cu sinele său , cu păcatul şi mizeria din sufletului lui . Prin cunoaştere proprie omul doar înceracă o evoluţie voită , către o cunoaştere mai amplă , însă numai prin cunoaşterea lui Dumnezeu , se ajunge la o cunoastere permanent superioară , desăvarşită prin inspiraţie şi inzestrare cu har . Altfel omul nu cunoaşte decât atâta cât îi este dat să cunoască . Petre Ţuţea zicea că : "Omul e un animal care se roagă la ceva ." Încercă permanent o dezvoltare proprie , prin cunoastere şi munca , însă este permanent dependent de Divinitate , şi raportat la ea . Căci  fără perspectivă divină , omul ramâne un animal raţional teoretic , dar incapabil de a reacţiona practic ; fara repere de ghidare , se învârte în cerc , venind de nicăieri şi mergând catre nicăieri .
     Prin legămânatul permamnt al rugăciunii , omul se încredintează lui Dumnezeu , iar Dumnezeu se încredintează omului . Cât omul lucrează cu şi pentru Dumnezeu , şi Dumnezeu lucrează cu şi pentru om . "Rămâneţi în Mine şi Eu în voi . Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine , dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine . Eu sunt viţa , voi sunteţi mlădiţele . Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el , acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic ." (Ioan 15 , 4 - 5) Cumuniunea omului cu Dumnezeu reprezintă o certitudine absolută ,  înca din viaţa cea muritoare ,  a nemuririi . Căci oricine se încrede în Dumnezeu are ajutor şi la pacat , şi la necaz , şi la suferinta . "Cand iţi aduci aminte de Dumnezeu înmulteşte rugăciunea pentru ca atunci când Îl vei uita , Dumnezeu sa Îsi aducă aminte de tine ." (Sfântul Ioan Ascetul) Căci , ispita este dată pentru mantuire , iar rugăciunea pentru pocăinţa . "Dumnezeu cand ne trimite o încercare ne dă în acelaşi timp şi puterea de a o trece ! Dar vrea sa o trecem cu ajutorul Lui , să luam crucea împreuna cu El ." (Părintele Teofil Părăian)
     "Nu vă împovăraţi cu nici o grijă . Ci întru toate, prin închinaciune şi prin rugă cu mulţumire , cererile voastre sa fie arătate lui Dumnezeu . Şi pacea lui Dumnezeu , care covarşeşte orice minte , să păzească inimile voastre şi cugetele voastre , întru Hristos Iisus" (Filipeni 4 , 6-7) "Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi." (Marcu 21 , 22) "Faceţi ce puteţi ! Rugaţi-vă lui Dumnezeu , rugaţi-vă Maicii Domnului , rugaţi-vă Sfinţilor să ne ajute pe toţi să înmulţim rugăciunea şi să avem limpezime de minte şi , cu voia lui Dumnezeu , să străbatem cu gânduri care ne duc spre cer ." (Părintele Teofil Părăian)
     "Dumnezeule , fii milostiv mie , pacatosului ." (Luca 18 , 13) "Cred , Doamne , ajută necredinţei mele !" (Marcu 9 , 24)