Dacă te temi de ceea ce nu cunoşti, nu cunoşti puterea lui Dumnezeu
Iubite frate, nu lăsa frica de cele ale lumii să puna
stăpânire pe sufletul tău. Dumnezeu este credinţă. Dumnezeu este nădejde.
Dumnezeu este dragoste. (I Ioan 4;16) Frica este tocmai lipsa acestor trei
virtuţi. Cine cunoaşte acestea cunoaşte pe Dumnezeu, iar cine cunoaşte pe
Dumnezeu nu cunoaşte frica. Dumnezeu nu este teamă, ci îndrăznire. Dumnezeu nu
este luptă, ci biruinţă. Scris este: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan
16;33) Cine îndrăzneşte biruie.
Nici o placere nu este mântuitoare, decât dorinţa sinceră de ai plăcea lui
Dumnezeu. Toate încercările au ca scop final mântuirea. Nu te încrede întru puterile
tale căci nici o putere nu ai, ci încredete în puterea lui Dumnezeu, Cel ce
toate le poate şi toate le face. (Luca 18;27) Făra de care noi nu putem face
nimic. (Ioan 15;5) Dumnezeu întăreşte pe cel slab şi ajută pe cel neputincios.
Ale Lui sunt toate câte sunt, noi doar purtăm grijă de ele, dar nu le stăpânim.
(Matei 21;33-43) Celui ce mult i se dă, mult i se cere. Cine e sluga cea bună
şi credincioasă? Şi cine e sluga cea lenesă şi vicleană? (Matei 24;45-51) Căci
cine-L are pe Dumnezeu, le are pe toate şi de niciunele nu are trebuinţă, iar
cine nu-L are Dumnezeu chiar de le are pe toate, de niciunele nu are, căci tot
are trebuinţă de altele şi mai măreţe. “Domnul este luminarea mea şi mântuirea
mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
înfricoşa?” (Psalmi 26;1-2) Pe Dumnezeu nu este cu putinţă a-L vedea, dar este
cu putinţă a-L cunoaşte după faptele Sale. Minunate sunt căile Domnului, puţini
sunt cei ce le află, căci puţini sunt cei ce le caută.
“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt
îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (I Corinteni 6;12) Cunoaşteţi
dar, ce nu puteţi cunoaşte. Dumnezeu este existenţa Însaşi; viaţa şi nemurirea.
El creează şi tot El dă viaţă creaţiei. “Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut!” (Psalmi 103;25) “Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.”
(Psalmi 18;1) Dumnezeu nu este în lume, ci întreaga lumea se cruprinde în
Dumnezeu. El a rânduit toate: “precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6;10) Toate câte le-a facut, bine le-a
facut pe toate şi le-a îndreptat spre bine. (Facere 1;31) Răul nu vine de
la Dumnezeu, răul e doar absenţa binelui. El vine ca urmare a neascultări lui
Dumnezeu, a păcatului strămoşesc. (Facere 2;16-17) Dar vine ca îndreptar spre
bine, spre pocăinţă, spre desăvârşire. Nu omul a fost făcut pentru lume, ci
lumea pentru om. Noi nu mai suntem ai nonstrii ci ai lui Dumnezeu. “Căci
nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că
dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi
dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.” (Romani 14;7-8)
Acestea ştiind suflete al meu, nu deznădajdui şi nu te teme, caută doar să te
îndreptezi. Şi Dumnezeu va căuta să te primească ca pe un fiu, nu ca pe o
slugă. (Luca 15;11-32) “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl
vostru Cel ceresc desăvârşit este.” (Matei 5;48 ) Ai cui fii sunteţi voi? (Ioan
8;33-47) Căutati să lucraţi mai vârtos cele ale cerului, căci voi sunteţi
moştenitorii Împăraţiei; iar cele ale pamântului lăsaţi să le lucreze slugile
pământului. Nu vă osteniţi pentru ce nu vă este a lua, căci osteneala aceasta
va fi zadarnică, iar osânda va fi veşnică. Ci osteniţi-vă a fi vrednici şi a vă
împărtăşi cu vrednicie de harul lui Dumnezeu. Nimic din lume nu dăinuie în
lume. Cele rele se îngroapă în ţărână şi se risipesc ca praful, iar cele bune
se înalţă la cer şi strălucesc ca stelele cerului.
Talantii s-au împărţit după
vrednicie, nici prea mult celui nechibzuit, nici prea puţin celui chibzuit, ci
fiecăruia cât trebuie. (Matei 25;14-30) Noi decidem cum întrebuinţăm şi cum
înmulţim aceşti talanţi. Răscumărarea se află în mâinile celor ce vor să
fie răscumpăraţi. Nu se poate ispăşire, fără osteneală. Numai truda şi pocăinţa
pot ierta şi cele mai grele păcate. “Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.” (Matei 26;41)
Îndrăzniţi şi nu vă temeţi! “Cereţi
şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine
cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Matei 7;7-8)
“Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai
mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?”
(Matei 7;11) Să aşteptam raspunsul Domnului, pentru munca noastră cea bună.“Bine, slugă bună
şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune.”
(Matei 25;21) Iar de nu, atunci să zicem: “Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să
facem.” (Luca 17;10)
Har şi pace!
